Cavumul sau rinofaringele este situat sub baza craniului , înapoia foselor nazale , anterior primelor doua vertebre cervicale și deasupra orofaringelui .

   Cea mai comună formă de cancer al rinofaringelui este carcinomul rinofaringian, cu localizare mai frecventă în foseta Rosenmuller, posterior și superior de torus tubar. La copil frecvența cancerului de cavum este de aproximativ 25% din cancerele cervico-faciale .Cel mai frecvent tip histopatologic la copil este rabdomiosarcomul , iar dintre carcinoame cel de tip 3 , nediferențiat. Cancerul de rinofaringe are o etiologie multifactorială ( factori de mediu, genetici), cunoscandu-se asocierea  cu virusul Epstein-Barr a cancerelor de tip 2 și 3 (clasificarea WHO) – demonstrată prin nivelul crescut de anticorpi  IgA  anti-VCA și anti-EA și  EBV- DNA , prin prezența markerilor  virali in celulele epiteliale tumorale .

   Simptomatologia este frecvent de împrumut , prin atingerea structurilor de vecinătate și prin caracterul ridicat de metastazare ganglionară cervicală ,motiv pentru care diagnosticul tumorii primare este frecvent tardiv . Clinic se descriu 5 forme de debut: ganglionar, auricular, respirator nazal, neurologic și ocular, manifestate prin adenopatie cervicală inalt situată asimptomatică ,surditate de transmisie unilaterală progresivă , acufene , epistaxis recidivant  , obstrucție nazală progresivă , tulburări de deglutiție , diplopie ,ptoză palpebrală , dureri faciale ,faringiene ,  otalgie , cefalee.

   Fiind o zonă greu accesibilă vederii  necesită investigații complementare pentru precizarea localizării si extensiei tumorale , a caracterului histopatologic , a modalității de conduită terapeutică ulterioară  : examen  clinic general, biopsii ghidate endoscopic  sub anestezie locală sau generală, tomografie computerizată cu substanță de contrast , RMN cranio-cervical cu substanță de contrast , investigații pentru metastaze  ganglionare, osoase, pulmonare, hepatice  sau  cerebrale( PET/CT), examen hematologic, biopsie ganglionară cu examen histopatologic și  imunohistochimie.

   Principala indicație terapeutică o reprezintă iradierea tumorii de cavum și a zonelor ganglionare în doze curative ( 65-70Gy) asociată (în funcție de stadiul tumorii) cu chimioterapie adjuvantă / neoadjuvantă /concomitentă , în scopul diminuării riscului de metastazare la distanță. Modalități de iradiere:radioterapie clasică pe cale externă, radioterapie hiperfracționată accelerată, brahiterapie endocavitară sau intratumorală, radioterapie stereotactică, conformațională 3D sau modulată. Alte terapii asociate : chirurgia adenopatiilor cervicale, chirurgia de reducție tumorală, imunoterapia, tratametul otitei seroase, tratament adjuvant .

   Supravegherea după tratament este mixtă (ORL-oncologie), clinică și paraclinică, cu minim o endoscopie (la 3 luni în primii 2 ani , la 6 luni pană la 5 ani apoi anual) și un examen RMN cap și gat (la 3 luni după RT și apoi anual). Majoritatea recurențelor apar in primii doi ani după tratament. Rata de supraviețuire la 5 ani este mai mare pentru cancerele din primele două stadii, pentru carcinomul nediferențiat de tip 3 sau limfomul malign .